@The Cube by Electrolux – Duminica alaturi de prieteni

M-am intors de doua zile din Italia si inca nu reusesc sa intru in ritmul lucrurilor de aici. Am fost plecata doar trei zile, asa e, dar acestea au fost atat de pline de evenimente, incat in trei zile am trait cat pentru o luna. Totul a fost super concentrat, de la cladirile si palatele vazute, pana la mancarea absolut dementiala. Acum incerc sa diluez totul, ca sa fixez fiecare amintire in sertarasul ei.

Cum am ajuns eu la Milano? Sper ca toata lumea stie: cu ajutorul voturilor voastre si al juriului, am castigat o excursie la Milano, plus o cina la restaurantul The Cube by Electrolux. Nu am fost singura, ci cu inca alte 4 bloggerite, pe care de acum le pot numi prietenele mele:Antonina, Andreea, Catalina si Lavinia. Si, alaturi de noi, cea care ne-a ingrijit si rasfatat pe parcursul celor 3 zile, Carmen Georgescu, marketing manager la Electrolux.

Despre ce am facut, vizitat si mancat in cele trei zile, o sa scriu mai incolo. Asta pentru ca am remarcat ca am adunat atat de multe poze pe care vreau sa le impartasesc cu voi, incat ar fi fost o postare extrem de lunga. Azi va povestesc doar de momentul culminant al escapadei noastre si anume cina intre prieteni, la The Cube. Inainte de a incepe vreau sa le multumesc Catalinei si Antoninei pentru superbele fotografii pe care mi le-au imprumutat, intrucat eu am fost o lenesa si nu mi-am luat aparatul foto la cina.

Restaurantul este cocotat cam la nivelul etajului 5, pe una din cladirile ce inconjoara Domul din Milano.

Trebuie sa stiti ca The Cube este un restaurant mic, pentru maxim 18 persoane, care calatoreste in toata lumea. Inainte de Milano a fost la Paris si Bruxelles, iar dupa va ajunge in Stockholm. De fiecare data este plasat la inaltime, in locuri de unde vederea iti taie rasuflarea. La Milano din el se poate vedea Domul in toata splendoarea lui si piata domului.

In micuta bucatarie gatesc chefi de prima clasa, care stau numai cate doua saptamani. Noi am avut placerea sa-l cunoastem pe Andrea Canton, chef cu o stea Michelin, proprietarul resturantuluiLa Primula din San Quirino.

Cand intri in Cube masa nu este de gasit nicaieri. Sunt doar cateva scaune albe si doua masute rotunde, asezate pe podeaua de lemn. Dupa ce am fost ajutate sa ne dam jos mantourile, chelnerii (parca nu-mi vine sa le zic asa, pentru ca erau niste adevarati gentelmani, asa ca o sa le spun baietii) ne-au pus sampanie in pahare si am inceput sa socializam. Alaturi de noi la masa au fost si cei doi manageri ai proiectului The Cube, precum si cativa chefi care vor gati la Stockholm. Si au urmat pozele. Asta a iesit super, Anto 😉

si antreurile: Ton in foita de paine la tigaie, ricotta cu ghimbir

si Scoici Saint Jaques pe pat de cus- cus cu legume si trufe negre

Totul era pregatit sub ochii nostri, iar bucataria arata cam asa:

Ce a urmat a fost spectaculos. Am fost invitati toti sa ne indepartam de centrul restaurantului, paharele au fost luate de pe masute, care au coborat in podea. Apoi masa a inceput sa coboare lin din…. tavan! Si era deja aranjata. Baietii au aprins lumanarile, iar noi am fost invitati sa ne asezam la masa.

Ne-au fost aduse bucatele de paine variata: cu masline verzi, cu alune, cu malai. Si crema de ricotta, in loc de unt. Tare buna.
Somelierul ne-a turnat in pahare primul vin alb. A fost servit primul fel: Supa de peste Sole, spanac si fulgi de migdale. Si paine cu migdale.

Este ca nu seamana cu supa noastra? Zeama a fost foarte putina pe fundul farfuriei si nu a avut gust de peste. Iar painea a fost dementiala: crocanta, aromata, ca un biscuit sarat. Oare cum au reusit s-o taie asa subtire?
Sole este un peste plat, cu carne alba foarte gustoasa, care s-a asortat foarte bine cu spanacul.

Urmatorul fel a fost preferatul meu (dupa desert). Tagliolini cu capere, ceapa rosie si ton, in sos de rosii proaspete.

Bineinteles, acompaniat de un alt vin alb, de care eu m-am indragostit. Un vin dulce, cu aroma fructata, care (bineinteles) a pus in valoare bunatatea aia din farfurie. Rieslingul din 2009 a fost de la o crama germana, Schloss Johannisberg, foarte bine cotata, dupa cate am citit eu pe net mai tarziu.

Felul urmator: Sepie cu legume sotate in unt, cu sos din cerneala de sepie. Buuuuuun. Si, cum altfel, asortata cu un alt vin alb. Eram la al patrulea. Deja incepusem sa fim vesele si bine dispuse. Dar am ramas niste doamne.

Urmatorul fel a fost: Medalion de caprioara medium-rare cu ragout de caprioara, radicchio si cafea. Vinul asortat a fost rosu.

Nu va pot spune prea multe despre acest fel, pentru ca eu doar am gustat. Nu-mi place vanatul si nici ficatul din ragout. Dar fetele au fost incantate, si cum am incredere in gusturile lor, inseamna ca si de data asta cheful s-a intrecut pe sine.
Si acum sa trecem la desert. Citisem eu ca atunci cand realizezi un meniu, mancarurile trebuie sa fie pe o scara crescatoare, astfel incat desertul sa atinga apogeul. Dar nu mi s-a mai intamplat pana acum. Desertul asta asa a fost: climaxul intregii seri. Mai intai cum arata
Sa le luam pe rand: biscuitii erau din gris cu zahar brun. Partea galbena, sorbet de clementine. Dedesupt mousse de ciocolata alba, pus pe un biscuit moale cu cacao (pacat ca nu se vede). Sosul din clementine cu bucatele de capsuni. Avea o aroma de clementine absolut sublima. Si acum, cand imi aduc aminte imi ploua in gura. Nu stiu ce clementine a folosit, dar asa bunatate n-am mai mancat.
Iar vinul….. licoros, tare si perfect asortat.
A fost o masa de cinci stele. Acum ma gandesc ca la cat de pretentioasa sunt in ale mancarii si dupa experienta asta, cand o sa mananc la cate un restaurant nimic n-o sa-mi mai placa. Ah, m-am invatat rau :))))
Au urmat cafeaua, discutiile si fotografiile. Chef Andrea a fost foarte dragut cu noi. La fel si somelierul. Dupa ce le-am spus de unde venim si ce facem noi in timpul liber, ca suntem pasionate de gatit si avem bloguri de cooking, au stat de vorba cu noi si chiar ne-au luat adresele blogurilor 😉
Aici e o poza care-mi place tare mult: cu Carmen si Catalina
Chef Andrea in genunchi in fata divelor :)))))))
Cu Chef Andrea si somelierul
Si inca una, cu noi la sfarsitul mesei. Mersic Andreea pt ea.
Noi am mai fi stat, dar pe la 12 jumate ne-am gandit ca lumea mai trebuie sa si doarma, asa ca (cu parere de rau) ne-am luat la revedere si ne-am intors la hotel. Inainte de plecare am primit si un cadou: doua ciocolatele, asezate intr-un cub transparent. Pe care am hotarat sa le aducem acasa, barbatilor din viata noastra. Macar atat sa guste si ei din aventura nostra culinara 😉
COMENTARII
    pansy
    19 Feb 2012
    10:58am

    o experienta extraordinara ati avut! m-a fascinat felul de mancare cu sepie :ce sepie trebuie sa fi fost de sa-i taie carnea in felul ala !plus sosul,atat de neobisnuit !Si desertul!!!!o adevarata cina italiana!
    cat priveste restaurantele romanesti,revino printre noi !!!!!Nu stiu sa avem restaurante exclusiviste ,pentru ca the cube,aproape asta este.

    Cristi
    19 Feb 2012
    11:18am

    Exceptional, ma bucur enorm, enorm pentru tine si penru voi. Stii, citind si vazand pozele, ma gandeam ca ati avut de toate, dar v-au lipsit ceva pentru a fi perfect perfect: partenerii din viata voastra. Si cand am ajuns la final am vazut ca imi dai dreptate ;). Dar sunt convins ca v-ati distrat teribil intre voi si a fost o iesire plina de lucruri bune intre voi, femei frumoase si pasionate de gatit!
    Bravo!

Adauga comentarii