„Oceanul de la capatul aleii” de Neil Gaiman

Titlul original: „The Ocean at the End of the Lane” . Publicata: Iunie 2013. Tradusa si publicata in limba romana de Editura Paladin . Eu am citit-o in varianta audiobook. Nota mea: 10 (din 10) Nominalizat la premiul Nebula 2013

 O puteti cumpara in varianta Hardcover (in lb. romana),  ebook (in lb engleza) sau audiobook (in lb engleza)


Am inceput sa citesc „Oceanul de la capatul aleii” pentru ca am gasit-o in lista nominalizatilor la Premiul „Nebula” 2013. (Acesta este un premiu acordat anual celor mai buni scriitori de SF si Fantasy din USA.) Nu am citit nici un review despre ea inainte de a o incepe si nu stiam nimic despre autor. Am inceput-o in speranta ca o sa gasesc un SF care sa aduca macar putin cu cele clasice. Si am terminat-o multumind in gandul meu autorului ca nu a scris asa ceva. Pentru ca „Oceanul …” NU este un science- fiction si nici macar un fantasy. Pentru mine a fost ca o carte de povesti cu talc pentru adulti. Una pe care trebuie s-o citesti cu sufletul, nu cu mintea.

Ca de obicei n-o sa scriu aici prea multe despre ce-i in carte, pentru ca asta v-ar strica toata bucuria cititului. Dar va spun ca o sa gasiti in ea o combinatie intre inocenta copilului si intelepciunea cuiva batran cat lumea. O sa gasiti prietenii pe viata, dragoste, sacrificii, mistere, resentimente, remuscari, si multe adevaruri. Adevaruri care de multe ori asteapta sa fie descoperite in multele metafore din carte, dar care uneori sunt enuntate de Lettie Hempstock (o fetita de 11 ani sau de sute de ani, cine stie?) atunci cand vorbeste cu prietenul ei de 7 ani:

„Uite, o sa-ti spun ceva important. Nici adultii nu arata ca niste adulti pe dinauntru. Pe dinafara sunt mari si nepasatori si intotdeauna stiu ce fac. Pe dinauntru arata la fel ca intotdeauna; la fel cum aratau cand erau de varsta ta. Adevarul e ca nu exista adulti. Nici macar unul in intreaga lume”

Citind „Oceanul de la capatul aleii” m-am incarcat cu multa bucurie, dragoste si gratitudine. Aceasta din urma pentru ca Neil Gaiman mi-a reconfirmat ca-i bine sa fii copil la orice varsta, ca-i bine sa crezi in povesti cu zane (sau vrajitoare bune), ca nu-i nimic ciudat ca un lac sa fie de fapt un ocean care sa poata apoi incapea intr-o galeata. Si ar mai fi un motiv pentru care as recomanda tuturor sa citeasca aceasta carte. Pentru a nu uita ca adevaratii monstri sunt creati de dorintele noastre, de gandurile noastre, de tenebrele care se gasesc in fiecare dintre noi. Dar ca ei pot fi exterminati cu intelepciune, dragoste si un ocean la capatul aleii 🙂

COMENTARII
    mihaela ulman
    1 Apr 2014
    10:04am

    Brindusa draga ai reusit , ca de fiecare data, sa ne stirnesti curiozitatea. De cite ori primesc aceste comentarii i le trimit si colegei care este amatoare de astfel de carti. Probabil o va citi cind va ajunge pe masa ei de lucru, dar pina atunci isi noteaza in lista pentru citit si semnalarile tale. Sigur o voi pune si pe lista mea de lectura.
    Dar cartea lui Zusak Markus: Hotul de carti, ai citit-o? Este si film dar recomand a se citi cartea intai si ca sa te stresez putin revin la Catalin Dorian Florescu cu a sa carte Jacobs se hotaraste sa iubeasca.
    Multumim Brindusa pentru semnalarile tale. Esti o persoana de apreciat pentru tot ce faci. Informeaza-ne fiindca avem nevoie de astfel de recomandari. O zi buna!

    Kadia
    15 Apr 2014
    8:37pm

    Neil Gaiman a scris Good Omens impreuna cu Terry Pratchett, unul dintre scriitorii mei preferati – daca nu ai citit-o ti-o recomand cu toata inima (ba chiar cred ca am si un pdf daca vrei). Dar aproape sigur stii de el din cauza cartii lui Stardust, dupa care s-a facut un film magistral cu R. de Niro.

Adauga comentarii